sau “La voi insa si perii capului, toti sunt numarati.”

Cum e cind ajung oamenii de se feresc de alti oameni, cu frica sa nu li se afle necuratiile, se tainuiesc, se infratesc cu intunericul, si savirsesc cele ale lor in ascuns si cu frica sa nu se cunoasca de altii, si sa-si pastreze aparenta exterioara minunata.

Cum e cind frica asta de oameni, ajunge de se face tainuire si devine si rusine la spovedanie – ca tot frica de oameni este.

Cum este cind aparenta primeaza atit de mult, materialul primeaza atit de mult, ca exista doar aceasta frica si fereala de oameni, in savirsire si gindire, dar frica de Dumnezeu nu mai exista deloc.

Nu ii mai tine nimic pe oameni sa savirseasca necuratele si uritele, daca se asigura ca le fac in taina, nestiuti de alti oameni, de ajung de se complac in acele necuratii fara frica de nimic, caci sunt bine ascunsi in ingradituri. Cind se face de iese la iveala atunci ii apuca frica de oameni si sunt distrusi si tulburati tare, ajungind de se leapada pe fata si de Dumnezeu.

Poarta frica si rusine, ajung sa aibe frica si rusine de oameni, de duhovnic in fata caruia nu mai vadesc savirsirea sau gindirea pacatoasa, uitind complet, ca inexistant, de frica de Dumnezeu, cea care i-ar fi pazit si de savirsire si de gindire.

Sa mergem pe cale fara frica de oameni, iar daca greseala se lipeste de noi sau de sufletul nostru, sa nu ajungem la rusine de vadire in fata duhovnicului. Sa mergem pe cale insotiti doar de frica de Dumnezeu, astfel vom primi paza si de savirsire, si de gindire, si de marire, si pavaza in calea raului  sau uriciunilor. Vrei sa savirsesti ceva, esti aprins sau minios sau minat de pofte, gindeste-te nitel, oare nu Il vei minia pe Dumnezeu, oare fapta ce ai vrea sa o faci Ii e bineplacuta sau nu, daca ajungi la concluzia ca e placuta lui Dumnezeu, savirseste-o si vei primi pace si binecuvintare – mai ales daca o inchini lui Dumnezeu, daca insa iti dai seama ca a fost osindita de legea veche si intarita osinda de legea noua, si ca e uriciune in fata lui Dumnezeu, nu o faptui, caci ce e uriciune in fata lui Dumnezeu pentru savirsitor va fi mare durere si mare cadere si poate va fi si de sminteala pentru cei din jur.

De exemplu, si cu scrisul e la fel, daca ce scrii, desi ti se pare ca e cu dreptate, dar te tot framinta si pace nu iti da nici tie, si poate aduce si sminteala, cu toata dreptatea din acele cuvinte, atunci nu e lucrare bineplacuta lui Dumnezeu, daca cuvintele asternute ti se revarsa din prea plin de blindete sau chiar mihnire (nu minie sau ura, ci intristare), si daca cuvintele ce le asterni vor aduce impacare si iubire atunci plinesc legea noua a lui Dumuezeu, caci legea iubirii e mai mare ca legea dreptatii.

Sa ne tinem pe cale cu frica de Dumnezeu si ne va invata si cele ce nu le stim, si vom plini si cele bineplacute lui Dumnezeu, si vom primi si raspuns de pace si binecuvintare.