Cind e sa dai ceva, primesti in schimb bucurie, dar dupa un timp se stinge. De ce nu ne tine bucuria, sa ne mai hranim cu ea un timp? Caci nu am multumit. Cind am dat, ni s-a parut ca din ale noastre am dat. Daca e sa multumim ca am facut un dar, sau o mica jertfa, trebuie sa multumim noi pentru acest lucru. Sa multumim ca am avut disponibilitatea materiala, sufleteasca pentru a face acel dar, sa multumim, ca ne-a cercetat Domnul si ne-a atins sufletul si ne-a dat dorinta de a darui, si posibilitatea de a o face. Sa multumim Domnului ca ne-a gasit si ne-a ales pe noi, pentru a putea face acea jertfa sau dar, ca din ea sa ne umplem si noi sufletul de bucurie. Dar ca sa tina bucuria, trebuie sa vedem dincolo de gestul nostru, adica sa vedem mila lui Dumnezeu ca a fost cu noi, in concursul de imprejurari care ne-a atins coarda sufletului, in posbilitatea de a realiza acea fapta. Pentru fapta primesti bucurie, si liniste, si pace, dar pentru a se mentine acea bucurie trebuie sa multumesti Domnului ca ai putut face acea fapta.
catafest
mart. 11, 2013 @ 10:56:08
… si pana cand ajungi sa supravetuiesi in pustie , sa nu mai am nimic. sa stai singur si nefericit si nici atunci nu vei avea o imagine corecta si reala intre ce ai dat si ce ai primit. Pusnic de vei fi,… mai aproape de realitate poti fi decat de bijuteriile si portul si semnul lor. Si de ai sta in palate tot singur si nefericit vei ajunge pentru ca te-ai starduit sa dai si apoi sa nu mai ai sa fii mai mult. Si cei ce au primit oare nu vor fi nefericiti ca au pierdut timpul cu unii si nu au castigat mai mult din altii. De aceea copii sunt multumiti de ceea ce au … cu bune si rele si astfel cresc in mediul pe care il creem : palate , pustie .Copii vor stii sa fie asa cum isi doresc sa fie pentru ca stiu ce e aceea „modestie”. Sa fii modest nu e prostie e doar o taina in vesnicie. :)