Cind e sa dai ceva, primesti in schimb bucurie, dar dupa un timp se stinge. De ce nu ne tine bucuria, sa ne mai hranim cu ea un timp? Caci nu am multumit. Cind am dat, ni s-a parut ca din ale noastre am dat. Daca e sa multumim ca am facut un dar, sau o mica jertfa, trebuie sa multumim noi pentru acest lucru. Sa multumim ca am avut disponibilitatea materiala, sufleteasca pentru a face acel dar, sa multumim, ca ne-a cercetat Domnul si ne-a atins sufletul si ne-a dat dorinta de a darui, si posibilitatea de a o face. Sa multumim Domnului ca ne-a gasit si ne-a ales pe noi, pentru a putea face acea jertfa sau dar, ca din ea sa ne umplem si noi sufletul de bucurie. Dar ca sa tina bucuria, trebuie sa vedem dincolo de gestul nostru, adica sa vedem mila lui Dumnezeu ca a fost cu noi, in concursul de imprejurari care ne-a atins coarda sufletului, in posbilitatea de a realiza acea fapta. Pentru fapta primesti bucurie, si liniste, si pace, dar pentru a se mentine acea bucurie trebuie sa multumesti Domnului ca ai putut face acea fapta.