“Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc,” (Matei5,44)
Viata e plina de ispite, de incercari, de lectii, de situatii conflictuale sau de prigoniri, fie ca au slabit puterile tale sufletesti si nu primesti bine si nu ai raspuns bun la varii intimplari, fie au scazut puterile sufletesti ale altora si ajung de-ti sunt prigonitori.
Nu vi s-a intimplat, oare, de ati zis ca ati trecut peste o ispita, peste o incercare, dar de fapt, dupa o linistire scurta, ati ajuns din nou sa va luptati cu ea?
Acestea, incercari sau ispite pentru asezarea sufletului pe fagasul lui sunt, fie ca acesta se departase de calea buna, fie ca avea cu niste patimiri de luptat.
Din acea ispita sau incercare nu se iese decit atunci cind sufletul si-a terminat invatatura, s-a intarit, s-a asezat mai bine, dar nu numai el, ci si al celui ce te-a prigonit.
Daca tu zici ca ai invatat si ca ai trecut peste acea lectie, dar vrajmasul tau nu, atunci ispita mai tine si revine, si ca sa ajungi la capatul ei trebuie sa-l ajuti si pe vrajmasul tau, sa te rogi pentru vrajmasul tau, caci altfel cum poti spune, oare, ca ai depasit-o daca nu ai ajuns sa implinesti legea, caci zis este : rugati-va pentru cei ce va prigonesc.
Iesirea din ispita, pentru a nu se mai intoarce acea lupta, se face si cu mai buna asezarea a sufletului – invatarea lectiei, plinirea legii, si cu rugaciunea pentru vrajmasul tau, si despatimirea sufletului tau, ajungind la multumire, care e capatul rabdarii. Caci atunci cind multumesti nu mai ai ce sa rabzi, caci ai trecut de chinuire la plinire si bucurie.
Daniela-Iulia's Weblog 
Nicolae
sept. 24, 2009 @ 20:37:31
„Sunt oameni care doresc vrăjmaşilor lor sau duşmanilor Bisericii pierire şi chinuri în focul iadului. Ei gândesc aşa pentru că n-au învăţat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu, căci cel ce a învăţat aceasta va vărsa lacrimi pentru întreaga lume.
Tu zici: „Cutare e un criminal şi e bine să ardă în focul iadului”. Dar te întreb: „Dacă Dumnezeu ţi-ar da un loc bun în rai şi de acolo ai vedea arzând în foc pe cel căruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ţi va fi milă de el, oricine ar fi, chiar dacă e un duşman al Bisericii?”
Sau vei avea şi tu o inimă de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie şi de iubirea lui Hristos, care are milă de toţi.
Cine nu iubeşte pe vrăjmaşii n-are în el harul lui Dumnezeu.
Milostive Doamne, învaţă-ne prin Duhul Tău Cel Sfânt să-i iubim pe vrăjmaşi şi să ne rugăm pentru ei cu lacrimi.
Doamne, dă Duhul Sfânt pe pământ ca toate noroadele să Te cunoască şi să înveţe iubirea Ta”.
(Sf. Siluan Athonitul – Intre Iadul Deznadejdii Si Iadul Smereniei)
Daniela-Iulia
sept. 25, 2009 @ 11:34:14
Duhul Sfânt ne-a înrudit cu Domnul şi să ştii că dacă simţi în tine o pace dumnezeiască şi o iubire pentru toţi oamenii, sufletul tău s-a asemănat Domnului.
Harul dumnezeiesc ne-a învăţat aceasta şi sufletul ştie când se îmbogăţeşte de har; dar când pierde harul, sufletul simte deopotrivă apropierea vrăjmaşului.
înainte nu ştiam aceasta, dar acum, când am pierdut harul, acest lucru mi se face vădit din experienţă.
Pentru aceasta, fraţilor, cu toate puterile voastre păziţi pacea dumnezeiască dată nouă în dar şi, când cineva ne va supăra, să-l iubim, chiar dacă aceasta nu este uşor, şi Domnul, văzând osteneala noastră, ne va ajuta cu harul Lui.
(Sf. Siluan Athonitul – Intre Iadul Deznadejdii Si Iadul Smereniei)